Sunt realista. Sau incerc sa fiu. E un termen relativ. Cred ca fiecare are realitatea sa, fiecare intelege altceva prin acest cuvant. La 2 noaptea, in fata unui pahar cu bere, un prieten bun a incercat sa ma faca sa vad alta realitate, poate cea mai comuna dintre toate, cea mai pragmatica, cea fara nici un vis, cea in care pui mereu raul in fata, cea in care "te astepti la orice de la oricine". Jumatate din mine i-a dat dreptate, poate chiar mai mult de jumatate, atunci pe moment.
E bine sa fii pregatit, sa nu pici in prapastie in fata unei situatii neprevazute, sa fii puternic, zicea el. Si totusi, nu pot fi puternica si in felul meu? Nu pot fi puternica si in acelasi timp plina de emotii si trairi? Nu pot fi puternica daca sunt plina de speranta? Daca persist cu indarjire sa cred in bine, in iubire, in frumos?
Cred ca sunt mai puternica. Sunt si realista, tot in felul meu. Nu pot abandona ideea ca iubirea exista. Ok, sa nu fim copii. Nu exista varianta cu "and they live happily ever after", dar cred cu tarie ca o iubire poate fi adevarata si maxima macar 2, 3 ani si cred cu tarie ca doi oameni inteligenti pot continua dupa acesti 2, 3 ani cu restul vietii daca isi transforma relatia, daca vor fi prieteni, daca, daca, daca etc. Nu pot renunta la ideea asta. Nu-mi permit sa renunt. In clipa in care as face-o, m-as pierde, m-as transforma intr-o superficiala, "cu atitudine superioara si zeflemitoare" (dupa cum m-a descris un prieten deja).
Sunt pregatita sa fac fata iubirii daca imi iese in cale, sa o prind de mana si sa ne plimbam brat la brat pentru o perioada, stiu ca pot, stiu ca undeva inca mai am ceva de oferit, ceva mai mult chiar. Sunt pregatita si sa traiesc fara ea. Ok, recunosc, poate nu chiar pregatita, dar iau in calcul si varianta asta.
Nu inteleg de ce majoritatea ma sfatuiesc sa fiu realista. Sunt, oameni!!! Am incredere in fortele proprii, stiu ca poate fi rau, dar stiu si ca poate fi bine. Atunci cand nu e nimic, cand nu e nici una dintre variante (cazul meu), prefer sa visez binele. Si visez frumos!
In lipsa iubirii, visez. Ce e rau?! Daca nu se adeveresc? E ok, voi face fata si la asta, dar pana atunci, lasati-ma in realitatea mea, lasati-ma sa cred in bine, lasati-ma sa am grija de mine sa nu ma pierd!
Sunt puternica, dar sunt cu tot cu vise, dorinte - exagerate poate pt voi. In realitatea mea, sunt realista, in a voastra sunt o visatoare, dar in ambele si in a oricarui realitate, sunt si voi ramane puternica! Le pot face pe amandoua.